O alta tura in Muntii Rodnei (05 iulie 2015)

DSC_0066

Text si foto Calin Musteata

Pentru alte fotografii click aici

Iulie, timp frumos numai bun de iesit pe munte la un gratar cu bere rece.
Veti zice ca am innebunit cu astfel de afirmatii. Nu eu fac asa ceva, eu prefer sa merg pe munte sa-l admir, cu un pachetel in rucsac in care am un sandwich si un bidon cu apa rece plus cateva batoane de ciocolata sau alte energizante. Dar ce e cu prima propozitie din acest text, nimic, daca sterg toate cuvintele in afara de primul si al noualea.
Duminica, am zis ca un timp asa de frumos, cum s-a anuntat, nu merita petrecut in casa, chiar daca locuiasc la sat. I-am propus Olgai sa mergem intr-o tura pe Pietrosul Rodnei. Drum de 4 ore si jumatate la urcare si 4 ore la intoarcere, asa zic indicatoarele. Noi am urcat in 2 ore si 40 de minute si am coborat in 2 ore si 30 de minute, ca la coborare nu ne-am prea grabit, pe traseul clasic cu plecare din Borsa.
De ce am ales varianta asta, desi banuiam ca va fi foarte multa lume pe aici, e faptul ca Olga nu pot spune ca are foarta “multa experienta montana” dar speram sa faca fata traseului. L-am “alarmat” pe Dragos, am postat pe Facebook intentia noastra in speranta ca vor mai fi doritori si la drum. Doritori au mai fost, Adi Hogiu si Cristian Pop, dar al doilea a renuntat din anumite motive, asa ca am ramas doar patru.
Hai la drum, la 6 dimineata am pornit, iar pe la 8: 30 eram in punctual unde lasam masina. N-o sa va plictisesc cu descrierea traseului, e arhicunoscut. Ce vreau sa remarc e legat de prima propozitie.

DSC_0063
Trec peste faptul ca traseul spre varf se putea compara cu autostrada Bucuresti – Pitesti sau cu oricare alt drum aglomerat de la noi din tara, asa de multa lume mergea spre Pietros. Cati or fi ajuns sus nu mai stiu. Ce stiu si ma doare nespus e faptul ca puteai sa vezi tot felul de indivizi care mai de care mai dichisiti si aranjati dupa ultima moda de primavara – vara, cu pet-uri in mana sau ghiozdanele unde isi carau smartphone-urile de ultima generatie. Noi parca faceam nota aparte prin felul in care eram imbracati, echipati, dar mi-a venit inima la loc, cand mai sus, dincolo de statia meteo, am inceput sa intalnim si altii asemeni noua. Am inceput sa vedem rucsaci adevarati, bocanci, corturi si alte alea care mi-au dat de inteles ca nu am nimerit din greseala la o parada a modei. “Necazul” nostru era ca din cinci grupuri intalnite doar unul raspundea in limba romana la salutul nostru, restul erau cehi, poloni sau alte natii. Erau montaniarzi.
Asta e blestemul Pietrosului, e foarte aproape de “civilizatie”, din pacate noi trebuie sa impartim acest “blestem” cu el, asa ii mai usuram poate din suferinta. Acest blestem nu e cauzat doar de lipsa de respect fata de munte din partea calor care urca spre munte (mai cu masina 4×4), echipati cum da Dumnezeu (si se mira ca patesc tot felul de nenorociri), ci si din partea celor care sunt platiti sa slujeasca muntele si asta e cel mai dureros. Cuvinte ca “nu aveti voie in refugiu ca doar n-o sa curat eu dupa voi”, desi nu obisnuim sa lasam resturi in urma, “ei pot intra cu masina personala in rezervatie ca e si nepotul primarului cu ei” sau “mergem sa facem un foc pentru un gratar si bem o bere langa Lacul Iezer”, sunt cateva dintre anomaliile pe care le-am putut auzi si nu am vrut sa cred ca e adevarat ce se intampla. Unele, astfel de cuvinte veneau si din partea unora care deservesc statia meteo.
Favoritismul, pupincurismul, servilismul sunt “principalele valori”, nu muntele, natura, maretia, salbaticia, care nu trebuie deranjate cu mai mult decat o trecere in liniste a noastra, si “furatul” de cateva cadre cu ajutorul aparatului fotografic, asa ca un trofeu al faptului ca ai primit voie sa treci printre putinele nestemate ramase nealterate in varful muntelui.
Bucuria oferita de natura si Pietros nu a putut fi stirbita de aceste maruntisuri pe care le-am insirat mai sus, dar mi-au lasat totusi un gust amar si o compasiune uriasa fata de acest Munte. Compasiunea reiese poate si din faptul ca acest munte va fi ocolit de cei care iubesc muntele si calcat tot mai mult de cei care nu iubesc muntele ci se iubesc mai mult pe ei.
Sa aveti ture frumoase si cat mai putine gunoaie in drumul vostru. Ture faine.

DSC_0040

3 Comments

  1. gabi

    bravo,frumoase comentarii,ai reflectat in ele pura realitate!
    Ai putea face o tura faina la bunkerele din ilva mica,la poalele Heniului?
    ma alatur grupului 0769791234
    ture grozave,byby!

    Reply July 7, 2015
    • Adrian Hogiu

      Multumim mult. Am notat numarul si propunerea va fi cat de repede pusa in practica.
      Ture frumoase si tie. Ne bucuram ca vrei sa faci parte din CMH.

      Reply July 7, 2015
  2. Cazare Maramures

    Nici nu mai stiu de cand nu am citit ceva despre Maramures, scris atat de bine.

    Felicitari!

    Reply October 1, 2016

Your email address will not be published. Required fields are marked *